AVOCAT ALICE STRECHEANU

CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. – În înţelesul prezentei ordonanţe, noţiunile de mai jos se definesc astfel: a) Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. b) Francizorul este un comerciant care: – este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză; – conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu; – asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate; – utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului. c) Beneficiarul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de către francizori. d) Know-how este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs. e) Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între un francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu. *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.147 din 13 aprilie 1998, dându-se textelor o nouă numerotare. Ordonanţa Guvernului nr.52 din 28 august 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.224 din 30 august 1997. CAPITOLUL II Norme privind relaţiile dintre părţi. Relaţiile precontractuale, contractuale, postcontractuale Art. 2. – (1) Faza precontractuală are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora. (2) Francizorul furnizează viitorului beneficiar informaţii care îi permit acestuia să participe, în deplină cunoştinţă de cauză, la derularea contractului de franciză. (3) Francizorul se obligă să furnizeze beneficiarului informaţii despre: – experienţa dobândită şi transferabilă; – condiţiile financiare ale contractului, respectiv redevenţa iniţială sau taxa de intrare în reţea, redevenţele periodice, redevenţele din publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de servicii şi tarifele privind produsele, serviciile şi tehnologiile, în cazul clauzei obligaţiilor contractuale de cumpărare; – elementele care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar; – obiectivele şi aria exclusivităţii acordate; – durata contractului, condiţiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii. Art. 3. – Contractul de franciză trebuie să reflecte interesele membrilor reţelei de franciză, protejând drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, prin menţinerea identităţii comune şi a reputaţiei reţelei de franciză. Art. 4. – (1) Contractul de franciză trebuie să definească, fără ambiguitate, obligaţiile şi responsabilităţile fiecărei părţi, precum şi orice alte clauze ale colaborării. (2) Francizorul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să deţină şi să exploateze o activitate comercială, pe o anumită perioadă, anterior lansării reţelei de franciză; b) să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială; c) să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţă comercială şi/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale. (3) Beneficiarul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi reputaţia acesteia; b) să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza; c) să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe toată durata contractului de franciză, cât şi ulterior. Art. 5. – Contractul de franciză trebuie să cuprindă următoarele clauze: – obiectul contractului; – drepturile şi obligaţiile părţilor; – condiţiile financiare; – durata contractului; – condiţiile de modificare, prelungire şi reziliere. Art. 6. – (1) Contractul de franciză va respecta următoarele principii: – termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor specifice francizei; – francizorul va înştiinţa pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract; – în cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili în mod clar circumstanţele care pot să determine o reziliere fără preaviz; – condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din contract vor fi cu claritate precizate, în special condiţiile de desemnare a unui succesor; – dreptul de preemţiune va fi prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept; – clauzele de nonconcurenţă vor fi cuprinse în contract, pentru protejarea know-how-ului; – obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate şi vor fi determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune. (2) Prin contractul de franciză, francizorul controlează respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii mărcii. Marca francizorului, simbol al identităţii şi al renumelui reţelei de franciză, constituie garanţia calităţii produsului/serviciului/tehnologiei furnizate consumatorului. Această garanţie este asigurată prin transmiterea şi prin controlul respectării know-how-ului, furnizarea unei game omogene de produse şi/sau servicii şi/sau tehnologii. Francizorul se asigură că beneficiarul, printr-o publicitate adecvată, face cunoscut că este o persoană independentă din punct de vedere financiar în raport cu francizorul sau cu alte persoane. (3) Dreptul care se transferă obligă beneficiarul la plata unei redevenţe şi îl autorizează să utilizeze marca produselor şi/sau serviciilor şi/sau tehnologiilor, know-how-ul ori o altă experienţă deosebită de franciză, precum şi orice alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială, după caz, susţinut permanent de asistenţa comercială şi/sau tehnică a francizorului, pe toată durata de valabilitate a contractului de franciză. Art. 7. – Francizorul va notifica în scris beneficiarului orice încălcare a obligaţiilor contractuale şi îi va acorda un termen rezonabil de remediere. Art. 8. – (1) La încetarea relaţiilor contractuale, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale. (2) Francizorul poate să impună obligaţii ferme fostului beneficiar, asigurând astfel protejarea caracterului confidenţial al afacerii şi, în special, neutilizarea know-how-ului de către o reţea concurentă. Art. 9. – În cazul în care francizorul propune semnarea unui contract de exclusivitate, vor fi respectate următoarele reguli: – dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză, la semnarea contractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este proporţională cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia; – în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate în cazul rezilierii contractului de franciză; – taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul transmis; – contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor părţi; – durata este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize. Art. 10. – Francizorul poate să impună o clauză de nonconcurenţă şi de confidenţialitate, pentru a împiedica înstrăinarea know-how-ului transmis pe durata contractului de exclusivitate. Art. 11. – În temeiul relaţiilor contractuale cu beneficiarii săi, francizorul va întemeia o reţea de franciză, care trebuie exploatată astfel încât să permită păstrarea identităţii şi renumelui reţelei pentru care francizorul este garant. Art. 12. – Reţeaua de franciză este formată din francizor şi beneficiari. Prin organizare şi dezvoltare, reţeaua de franciză trebuie să contribuie la ameliorarea producţiei şi/sau distribuţiei de produse şi/sau de servicii. CAPITOLUL III Publicitate şi selecţie Art. 13. – Publicitatea pentru selecţionarea beneficiarilor trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu conţină informaţii eronate. Art. 14. – Documentele publicitare, care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui beneficiar, vor trebui să fie obiective şi verificabile. Art. 15. – (1) Francizorul selecţionează beneficiarul care face dovada competenţelor solicitate, respectiv: calităţi manageriale şi capacitate financiară pentru exploatarea afacerii. (2) Francizorul, în calitate de iniţiator şi garant al reţelei de franciză, trebuie să vegheze la păstrarea identităţii şi a reputaţiei reţelei de franciză