Înregistrarea şi autorizarea funcţionării PFA


Ordonanţă de urgenţă nr. 44/2008

privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale

Art.7 (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 4 lit. a) şi b) au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, ca persoane fizice autorizate, denumite în continuare PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.

(2) Reprezentantul întreprinderii familiale are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice. În cazul în care acesta nu formulează cererea în termen de 7 zile de la încheierea acordului de constituire prevăzut la art. 29 alin. (1), oricare membru al întreprinderii familiale poate să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării.

(3) În toate cazurile, cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării trebuie formulată în termen de 15 zile de la încheierea acordului de constituire prevăzut la art. 29 alin. (1).

(4) În caz de nerespectare a termenului prevăzut la alin. (3), este necesară încheierea unui nou acord de constituire.

Art. 8. –

(1) Pot desfăşura activităţi economice în una dintre formele prevăzute la art. 4 persoanele fizice care:

a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice conform art. 4 lit. a) şi b) şi al reprezentantului întreprinderii familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;

b) nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

c) au un sediu profesional declarat conform art. 9 alin. (2);

d) declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.

(2) Îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d) se face potrivit art. 5, 15 şi următoarele din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, atât pentru sediul profesional, pentru fiecare punct de lucru, cât şi pentru activităţile desfăşurate în afara sediului profesional sau a punctelor de lucru.

(3) În cazul în care, potrivit unor prevederi legale speciale, pentru anumite activităţi economice este necesară îndeplinirea unor condiţii de pregătire profesională şi/sau de atestare a pregătirii profesionale, persoanele prevăzute la art. 4 trebuie să facă dovada îndeplinirii acestora.

Art. 9. –

(1) PFA, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale şi întreprinderea familială au sediul profesional declarat prin cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării.

(2) Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca PFA, titularul întreprinderii individuale sau oricare membru al întreprinderii familiale, de la caz la caz, să deţină un drept de folosinţă asupra imobilului la adresa căruia acesta este declarat.

(3) Desfăşurarea activităţilor economice prin intermediul unui sediu permanent de către cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European se realizează cu respectarea reglementărilor în vigoare privind sediul permanent.

Art. 10. –

(1) Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării se depune la registrul comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în care solicitantul îşi stabileşte sediul profesional.

(2) Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării va fi însoţită de documentaţia prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 11. –

(1) Înregistrarea în registrul comerţului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluţiei motivate a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

(2) Dacă socoteşte îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 şi 9, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale. Prin aceeaşi rezoluţie va dispune şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiei-tip pe propria răspundere date conform prevederilor Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 172 din Legea nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la transmiterea declaraţiilor-tip către autorităţile publice competente, se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă documentele depuse în susţinerea cererii sunt incomplete, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune prin rezoluţie motivată acordarea unui termen de maximum 15 zile pentru completarea acestora. Termenul va fi comunicat solicitantului fie pe loc, dacă este prezent, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În toate cazurile se vor indica documentele care urmează să fie depuse până la termenul acordat. La cererea motivată a solicitantului, termenul de 15 zile poate fi prelungit.

(4) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune prin rezoluţie motivată respingerea cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării pentru persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială solicitantă, precum şi a înregistrării declaraţiei-tip pe propria răspundere date conform Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Rezoluţiile directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, se execută de îndată, în baza lor efectuându-se înregistrările dispuse prin acestea, fără nicio altă formalitate.

Art. 12. –

(1) Împotriva rezoluţiei directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare sau de la comunicare, după caz. Plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al solicitantului şi se judecă în condiţiile dreptului comun. Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(2) Aplicarea rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, nu se suspendă în cursul judecăţii.

(3) Cererile adresate instanţelor judecătoreşti conform prezentei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

Art. 13. –

(1) În cazul prevăzut la art. 11 alin. (2) sau în cazul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care dispune astfel, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege, după caz.

(2) Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni este de 3 zile lucrătoare, respectiv 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii sau, după caz, de la data completării cererii cu documentele solicitate.

(3) Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă.

(4) Dispoziţiile art. 11 şi 13 din Legea nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la atribuirea şi utilizarea codului unic de înregistrare, se aplică în mod corespunzător.

Art. 14. –

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 28 alin. (2), o persoană poate avea câte un singur certificat de înregistrare pentru statutul juridic, respectiv cel de PFA, titular de întreprindere individuală sau membru al unei întreprinderi familiale pentru care a fost autorizată.

(2) Schimbarea sediului profesional şi a obiectului principal de activitate se înregistrează în registrul comerţului, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului capitol.

(3) Punctele de lucru se înregistrează în registrul comerţului, cu respectarea dispoziţiilor privind sediul profesional şi cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului capitol.

(4) Pentru desfăşurarea unei activităţi pentru care nu s-a cerut înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării este necesară obţinerea acestora potrivit prezentului capitol.

(5) Cererea pentru efectuarea modificărilor prevăzute la alin. (2)-(4) se depune la registrul comerţului în care este înregistrată PFA, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială, însoţită de declaraţia pe propria răspundere, prevăzută la pct. 1.3, 2.3 sau 3.3 din anexă, după caz.

(6) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera un nou certificat de înregistrare în cazul prevăzut la alin. (2) şi, în toate cazurile, certificatul de înscriere de menţiuni şi certificatul constatator emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege.

(7) Modificarea acordului de constituire a întreprinderii familiale se declară, în termen de 15 zile de la încheierea actului adiţional, la registrul comerţului în care este înregistrată întreprinderea familială. Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va înregistra modificările şi va elibera certificatul de înscriere de menţiuni, cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

Art. 15. – Persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale şi reprezentantul întreprinderii familiale vor ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Published in: on noiembrie 29, 2008 at 8:29 AM  Comments (1)  
Tags:

Mai multe drepturi in contractele cu bancile si agentiile imobiliare, pentru consumatori



Prin Ordonanta de urgenta nr. 174/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorilor, Guvernul a adus o serie de noi reglementari in privinta contractelor incheiate de banci si agentii imobiliare, cu clientii acestora.

OUG nr. 174/2008 a fost publicata joi, 27 noiembrie, in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 795. Actul normativ va intra in vigoare in 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial.

Comisioane fixe si proiect de contract, in cazul creditelor

OUG nr. 174/2008 prevede ca, in faza precontractuala, la solicitarea unei oferte de credit, bancile vor fi obligate prezinte un grafic de rambursare sau orice alt document care sa mentioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator si un exemplar al proiectului contractului de credit.

Mai mult, in contractul de credit vor fi mentionate dobanzile, precum si toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordarii si derularii contractului.

Actul normativ mai stabileste ca bancile nu vor putea majora comisioanele si, totodata, nu vor putea introduce altele noi, pe perioada derularii contractului de credit, fara a prejudicia, insa, prevederile privind modificarea dobanzii.

In contract se va mentiona tipul de dobanda, variabila si/sau fixa, iar daca dobanda este fixa numai pentru o anumita perioada, aceasta va fi precizata cu exactitate.

In cazul contractelor de credit cu dobanda variabila, formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii va trebui indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia.

Mai mult, bancile nu vor putea sa modifice clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de client. Aceasta prevedere va da clientului dreptul la rezilierea contractului, in cazul in care nu este de acord cu modificarile propuse de banca.

Nerespectarea acestor prevederi va fi sanctionata de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC), cu amenzi cuprinse intre 5.000 si 50.000 lei.

Obligatii stricte, pentru agentiile imobiliare

Potrivit OUG nr. 174/2008, agentii imobiliari vor avea obligatia de a prezenta consumatorilor, inca din faza precontractuala, in scris, corect, complet si precis, informatii referitoare la:
a) preturile practicate in piata pentru tipul de imobil ce urmeaza a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informatiilor existente in baza de date a agentiei imobiliare;
b) deficiente si alte inconveniente cunoscute de agentia imobiliara sau pe care in mod rezonabil putea sa le cunoasca, incluzand surse de zgomot, umezeala, poluare, miros, pericol de inundatii sau surpari, organizarea in apropiere a unor manifestari populare periodice, istoricul terenului sau al cladirii, posibile dezavantaje ale vecinatatilor;
c) nivelul comisionului practicat de agentia imobiliara;
d) situatia juridica a imobilului;
e) nivelul estimativ al costurilor ce urmeaza sa fie suportate de consumator, pentru obtinerea documentelor si intocmirea actelor necesare incheierii contractului.

De asemenea, agentiile imobiliare nu vor mai avea voie sa perceapa penalitati pentru neefectuarea tranzactiei, din culpa consumatorului, in cuantum mai mare decat valoarea comisionului pe care acesta il datora agentiei in cazul efectuarii tranzactiei.

Nerespectarea acestor prevederi va fi sanctionata de ANPC cu amenzi cuprinse intre 3.000 si 30.000 lei.

_________

Published in: on noiembrie 28, 2008 at 6:09 PM  Lasă un comentariu  
Tags: ,

Obligarea angajatorului la plata daunelor morale – reglementare


Obligarea angajatorului la plata daunelor morale a fost reglementata expres prin Legea nr. 237/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 269 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii[12].

Pentru a fi angajata raspunderea patrimoniala pentru daune morale este necesar sa se dovedeasca elementele raspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate.

Astfel, textul articolului mentionat a fost modificat adaugandu-se dupa „prejudiciul material”, cuvintele „sau moral”: “angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul” (s.n.).

Dincolo de redactarea cert defectuoasa a textului legal, interpretarea sa istorico-rationala conduce la concluzia ca legiuitorul a dorit si consacrat o solutie cumulativa (completa). Sub aceeasi conditie a existentei prejudiciului/prejudiciilor in cauza ale salariatului – angajatorul raspunde, dupa caz, fie pentru prejudiciul material, fie pentru cel moral, fie, in sfarsit, atat pentru prejudiciul material cat si pentru cel moral. Firesc, formularea corecta a art. 269 alin. (1) din Codul muncii ar fi trebuit sa cuprinda toate aceste ipoteze posibile, utilizandu-se conjunctia „si/ sau” in loc de conjunctia „sau”.

Si anterior datei de 28 iulie 2007 au existat (si exista) temeiuri legale distincte si speciale de acordare a daunelor morale insa acestea erau privite ca exceptii de stricta reglementare, regula in materie fiind ca salariatul pagubit de angajator nu putea pretinde despagubiri pentru prejudiciul moral.

Este de subliniat ca anterior datei de 28 iulie 2007, prin Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (in cauza Ghilbusi impotriva Romaniei), s-a constatat ca a fost incalcat art. 6 alin. (1) din Conventia pentru drepturile omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu s-a pus in executare o hotarare judecatoreasca de obligare a angajatorului la incheierea in scris a contractului individual de munca. Drept urmare, statul roman a fost obligat sa plateasca o anumita suma reprezentand prejudiciul material si moral suferit de cel in cauza.

Tot anterior datei de 28.07.2007, Curtea Constitutionala a observat ca in deoarece textul art. 269 din Codul muncii precizeaza faptul ca angajatorul este obligat sa-l despagubeasca pe salariat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale nu este exclusa “posibilitatea salariatului care a suferit si prejudicii morale din culpa angajatorului sa solicite despagubiri in temeiul normelor de drept comun, referitoare la raspunderea civila delictuala”.

In prezent, prin Legea nr. 237/2007 se pune capat disputelor doctrinare prin reglementarea expresa a raspunderii angajatorului si pentru prejudiciile morale produse salariatilor; ceea ce reprezinta un motiv pentru ca jurisprudenta sa capete, in sfarsit, un caracter unitar.


Published in: on noiembrie 22, 2008 at 9:30 AM  Lasă un comentariu  
Tags: ,

Magistratii care trimit Romania la CEDO, vor plati despagubirile


Magistratii care trimit statul in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), prin comiterea unor erori judiciare cu rea credinta sau grava neglijenta, vor fi cercetati disciplinar de catre Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), iar Ministerul Economiei si Finantelor (MEF) va sesiza organele de urmarire penala. MEF se va constitui parte civila, cu suma platita pentru repararea prejudiciului.

Ministerul Economiei si Finantelor a publicat recent pe site-ul propriu un proiect de ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.

Proiectul de act normativ stabileste ca dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale se poate exercita numai in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala a judecatorului sau procurorului pentru o infractiune savarsita in cursul judecarii procesului si daca aceasta infractiune este in raport de cauzalitate cu eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii.

In cazul in care statul a fost condamnat sa plateasca despagubiri ca urmare a producerii unei erori judiciare in procesele penale, hotararea de condamnare va fi comunicata Consiliului Superior al Magistraturii de catre instanta la care aceasta a ramas irevocabila, in termen de 30 de zile de la motivare, in vederea stabilirii existentei relei credinte sau a gravei neglijente.

Totoodata, daca CEDO obliga statul roman sa plateasca despagubiri printr-o hotarare definitiva, prin care a constatat incalcarea unuia sau mai multor articole din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar motivarea hotararii indica o eroare judiciara intr-un proces civil sau penal, Hotarea Curtii de la Strasbourg va fi comunicata CSM, de catre Ministerul Afacerilor Externe.

CSM va demara cercetarea disciplinara si va stabili daca eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii a fost savarsita cu rea-credinta sau grava neglijenta. Daca se constata abaterea, CSM va aplica sanctiunea disciplinara si va comunica acest fapt Ministerului Economiei si Finantelor.

In cazul in care a fost stabilita existenta relei credinte sau a gravei neglijente in cadrul actiunii disciplinare, MEF va sesiza organul de urmarire penala competent si se va constituie parte civila in cauza, cu suma platita pentru repararea prejudiciului.

Daca CSM nu constata existenta vreunei abateri disciplinare, MEF va clasa dosarul.

Termenul de prescriptie pentru exercitarea actiunii disciplinare, ca urmare a existentei unei hotarari prin care se constata o eroarea judiciara, va fi de 5 ani si va curge de la data savarsirii abaterii disciplinare.

Termenul de prescriptie pentru exercitarea actiunii in regres impotriva judecatorului sau procurorului, prin constituirea ca parte civila, este de 1 an si va curge de la data comunicarii solutiei de catre CSM.

Published in: on noiembrie 21, 2008 at 2:13 PM  Comments (2)  
Tags: ,